Despre noul proiect de lege al educației speciale

http://www.liviumarianpop.ro/copiii-cu-dizabilitati-risca-sa-ramana-fara-scoli-speciale/ 

Imi permit sa opinez asupra acestei initiative de lege.In Romania anilor 2014 invatamantul special este un fel de struțocămilă. În anul 1989 învățământul special era complet segregat fapt care, bineînțeles, era discriminator pentru deficiențe ușoare dar benefic pentru cazurile grave și severe (nu mă refer aici la condițiile groaznice de trai ale copiilor sau ale persoanelor cu deficiențe, mai ales a celor instituționalizați). În anii 1990 cineva a deschis ochii dar nu a studiat îndeajuns, așa cum se întâmplă și acum, și a decis dezinstituționalizarea și înființarea CSEI * centre de educație incluzivă, desființând zeci de catedre din învățământul special, ocupate de câțiva oameni cu inimă și o grămadă de dascăli trimiși acolo disciplinar și detașând profesori itineranți care să faciliteze integrarea copiilor.În teorie nu sună rău, însă nu s-au mai alocat, nici pe departe numărul de cadre de sprijin necesare acestui demers, nu au instruit și avizat dascalii de la catedre, nu au clarificat metodologii, etc. Despre dascălii de la catedră, lucrând între ei, aș putea spune ca majoritatea au bunăvoință, însă presiunea sistemului e prea mare programă versus omenie și în plus un absolvent de geografie, fizică, etc nu are prea multe cunoștințe de psihopedagogie specială pentru că învață în școală doar despre psihologia copilului valid și eventual așa în treacăt află 2 vorbe despre deficiențe.
E dureros ca parinte să afli și conștientizezi că ai un copil cu deficiențe sau dizabilități, cum vreți să îi spuneți.Dar este și mai dureros să te lovești de zeci de ziduri, de ițe și de incompetență.
Îmi aduc, acum aminte cum în urmă cu 4 ani am depus o cerere în scopul aplicării metodologiei de testare a copiilor cu CES (cerințe educative speciale) la direcțiunea băiatului nostru cel mare și d-na director s-a scuzat că nu are timp că organizează examenul ,am fost refuzată și am făcut antecamera în zi de audiențe.Am procedat la imprimarea legii, la marcarea articolului cu marker și la a-mi căuta dreptatea la foruri superioare. Am trăit pe pielea mea aceste frustrări părintești. Problema s-a rezolvat, în final, dar regret și acum că nu am solicitat de la început accesibilizare totală, astfel încât copilul nostru, cardiac fiind, a fost nevoit ani în șir să urce trei etaje în fiecare pauză și să devină hipoxic la debutul fiecărei ore.
E nevoie de o abordare profesionistă și de o implementare personalizată.Nu legea e de vină ci sistemul care nu o implementează pentru că nu bugetează destule catedre, nu informează și instruiește dascălii și nu ascultă vocea celor care le-au dat votul.
Revenind la legea învățământului special,numai cei care lucrează efectiv în acest sistem bolnav și încurcat pot oferi soluții și pot contribui cu soluții de eficientizare.Cei de la Parlament ar trebui să ne consulte și să se gândească serios la faptul că oricare din iluștrii nostrii parlamentari pot avea un copil sau nepot cu deficiențe și se va lovi, cu toți banii lui de aceleași probleme, asta în cazul în care nu înființează școală privată....